Type and press Enter.

Un nou început

Cea mai frumoasă parte a începuturilor este că îți dau posibilitatea să mergi încotro îți poftește inima. Partea cea mai grea este că orice început vine după un sfârșit. Iar sfârșitul nu este întotdeauna blând.

Acest nou început în lumea bloggingului vine după o perioadă de schimbări, de ajustări și de teamă. De ceea ce aș putea scrie acum, de noile idei care ar arăta un alt om față de ceea ce sunt cu adevărat în interior. Pentru că orice exterior este șlefuit pentru a înfrunta lumea ce ne înconjoară, pe când miezul nostru este la fel de fragil ca un gălbenuș de ou. Multă vreme m-am înfrânat din a scrie pentru a nu descoperi că am un înveliș care se depărtează de ceea ce se ascunde în interior, iar a nu scrie credeam că va fi rezolvarea problemei. Pe măsură ce timpul trecea, dorința de-a scrie mă rodea tot mai tare și pașii m-au purtat spre acest nou început.

Cine mă cunoaște deja știe că În Esență este doar o altă versiune online a mea, după ce am scris pe alte 2 bloguri în care mi-a tronat numele. Primul a început ca o temă de seminar la facultate, iar al doilea după ce mi-am schimbat numele de familie. După o pauză de mai bine de un an în care am refuzat să-mi aștern degetele pe tastatură, am decis că lucrul de care îmi este cel mai teamă este lucrul pe care ar trebui să-l fac în continuare: scrisul. Dacă la primele două înfățișarea și numele lor au fost ușor de găsit, acest al treilea mi-a dat mult de gândit.

Am scris și rescris multe pagini, am tăiat și am revenit asupra câtorva idei, dar cumva becul nu mi s-a aprins. Nicio idee din cele multe nu simțeam că reprezintă miezul a ceea ce mă mână să scriu. Îmi doream să găsesc poveștile care merită descoperite și spuse mai departe. Îmi doream să pătrund până în esența sufletelor, trăirilor și meleagurilor care rezonează cu sufletul meu. Esența. A fost singurul cuvânt care odată apărut în minte și-apoi pe foaie, nu mi-a dat pace.

Aș fi mințit dacă aș fi spus că rândurile din acest blog vor fi doar despre alții. Pentru că orice poveste pe care o spunem, duce în ea și o parte din ceea ce suntem în adâncul sufletului. Trăirile vor fi în continuare ale mele, cei despre care voi scrie vor fi oameni ale căror suflete vor rezona cu al meu. Dar asta ne caracterizează pe noi toți ca oameni. Niciodată nu vom merge pe un drum care nu se aseamănă cumva cu ceea ce suntem noi, în interiorul nostru.

Așadar câteva din vechile, dar mai ales noile articole pe care le vei citi aici nu sunt decât o parte din miezul meu de om în permanentă devenire. Tot ceea ce îmi doresc este ca tu să găsești în ele încântare și să te îndemne la mai multă bunătate, la dorința de a descoperi și mai multe despre tine și lumea ce te înconjoară, la o esență mai puternică a ta. Iar acest nou început să stea în fața unui drum plin de povești cu rost și oameni frumoși.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *