Type and press Enter.

Cărțile care mi-au îmbogățit toamna

Iubesc cititul. Nu a fost întotdeauna cazul, cum am mai menționat în trecut, dar cumva mereu am iubit cărțile și mirosul lor. În clasa a II-a am dobândit permisul de bibliotecă și chiar dacă îl foloseam prea rar, mă mândream cu el. Iubeam poveștile și basmele, însă mă uitam cu o mare neîncredere la toate cărțile pe care ai mei le aveau în bibliotecă pe simplu motiv că nu îmi place coperta. Ce bine că mintea se coace la focul timpului.

Apoi am mai crescut și într-o seară de decembrie, tata mi-a pus în brațe Noapte de Decembrie a lui Macedonski. Am savurat-o cum savurezi o gutuie pe nerăsuflate deoarece gândul meu zbura la copiii de afară și la toată joaca pe care o ratam fiind obligată să stau cu teminicerul meu în brațe. La Mekka, la Mekka era tot ce reținusem la final de lectură și îmi amintesc că răspunsul meu nu i-a încântat prea tare pe ai mei. Auzeam, când de la unul, când de la celălalt, ce mult citeau ei când erau de vârsta mea și cum ar citi acum, dar păcat că n-aveau timp.

A fost nevoie de câțiva ani buni să descopăr de una singură plăcerea lecturii. Nu pentru că programa îmi impunea un anume autor sau o carte, ci pentru că alegeam, pentru că îmi doream să descopăr o lume imaginară. Prima carte de la care a început cu adevărat cariera mea de cititoare a fost Memoriile unei gheișe a lui Arthur Golden. Toate cărțile anterior citite erau fie lecturi obligatorii, fie mă mai lovea zvâcul și prindeam la înghesuială câte o carte nevinovată. Dar de la aceste memorii, traseul meu cititoricesc s-a reconfigurat.

Anul trecut, chiar de la debutul pandemiei mi-am spus că acesta e anul în care voi citi cel mai mult. Nu voi mai sta în trafic în drum spre muncă și voi folosi acel timp să citesc. Interacțiunile sociale urmau să fie suflate din program, așa că tot timpul îmi rămânea pentru citit. Vizitarea familiei și prietenilor era cam imposibilă, asta nu înseamna decât timp berechet pentru citit. Nimic mai neadevărat. La debutul stării de urgență m-a înșfăcat panica, nu am înțeles deloc ce mi se întâmplă și de ce orice carte începută mă pierde pe parcurs. Apoi, pe măsură ce lăsam cărțile din mână când mă aflam abia la jumătatea drumului, începusem să simt frustrare. Pe mine că nu mă pot concentra, pe mine că aleg cărți cu subiecte fie prea simple, fie prea grele și tot pe mine că mă complac în situația respectivă dând vina pe pandemie.

Am început să vorbesc cu alți cititori și am aflat că nu sunt singura în situația respectivă. Evident că această amorțire nu mi-a pus comenzile de cărți în așteptare, am fost în continuare curioasă de ultimele noutăți și le-am primit pe multe în casa mea cu un uriaș entuziasm. Dar, de data aceasta am lăsat lucrurile să decurgă de la sine și încrâncenarea a dispărut. Nu la finalul stării de urgență, nu la finalul anului trecut, ci la începutul acestei toamne când m-a cuprins o poftă proaspătă pentru citit. 

Cu toate că lunile acestea de toamnă au avut și momentele de cumpănă, am continuat să citesc cu o poftă și mai acută, ca și cum aș fi fost la dietă forțată iar acum eram în fața unui frigider plin de cărți delicoase. Acest an și jumătate mi-a arătat că oricât aș iubi să fac un lucru, nu înseamnă că voi avea mereu dispoziția mentală sau fizică să îl duc cu bucurie la bun sfârșit. Și că nu ar trebui să forțez ceva doar de dragul de a o face. Am încercat asta, dar dacă lăsam o carte azi din mână, mâine, când reluam, nu-mi aminteam nimic din ce citisem. Pentru că mintea mea nu era întru totul printre acele rânduri. Și că vina deși are rostul ei, nu-și avea rostul aici. 

Această pauză de la cititul constant mi-a dat ocazia să descopăr mai multe despre lumea mea interioară. Am început sesiunile de psihoterapie cu Ancuța Coman, m-am întrecut pe mine printre oale și ingrediente, m-am reapucat de pictat, mi-am dat timp să fiu cu gândurile mele, nu cu cele ale scriitorilor mult iubiți și am navigat mai adânc în mine cu ajutorul Alexandrei Kovacs prin coaching-ul somatic. Am învățat, printre multe altele, că pauzele întâmplătoare sunt oricând binevenite și că prea dură e înverșunarea cu care mă agățam de eternul trebuie.

Acum cred cu tărie că cititul e musai, dar dacă acest musai nu e asezonat măcar cu un gram de plăcere, atunci mestecatul ei poate să se lase cu spasme și un gust amar. Nu știu alții cum au făcut cunoștință cu cititul și nici măcar nu contează. Atâta timp cât stiva de lecturi a fiecăruia crește, lumea de mâine se vede puțin mai luminoasă.

Admir cititorii care topesc o carte tot la câteva zile, Diana Cosmin este un astfel de om de la care am preluat mai multe recomandări decât știe ea, dar niciodată nu voi face greșeala să mă compar cu ea sau cu alții. Văd cititul ca pe o formă de bucurie pură, iar bucuria o resimțim fiecare diferit. E adevărat, gestul de a oferi o carte este la fel de personal cu acela de a oferi o sticlă de vin, însă doresc să împărtășesc cu tine titlurile care mi-au îmbogățit aceste ultime luni. Nu m-am îndrăgostit de toate, însă descopăr că intuiția mă ajută tot mai mult când vine vorba de alegerea unei noi cărți. Voi încheia articolul și cu titlurile pe care le am pe reading list până la final de 2021, în cazul în care ai nevoie de câteva idei pentru luna decembrie. Și, ca de fiecare dată, dacă dorești să-mi împărtășești un gând, orice moment este unul prielnic.

Colecția Cedrii sunători ai Rusiei conține 10 cărți, dar până acum am citit doar primele două volume scrise de Vladimir Megre. De obicei prefer să îmi cumpăr cărțile, dar atunci când primesc o recomandare atât de înflăcărată, împrumut cartea și apoi decid dacă doresc să o cumpăr sau nu. Tot ce pot spune este că am știut de la bun început că-mi voi comanda întreaga serie deoarece Anastasia m-a vrăjit. Cărțile au menirea să transporte cititorul mai aproape de natură, de Mama Pământ și de firesc.

Prima carte citită de la Care Santos a fost Poftă de ciocolată. Mi-a plăcut teribil îmbinarea celor 3 povești și legătura misterioasă pe care fiecare o are cu aceeași ciocolatieră. Am cumpărat Încăperi ferecate fără să clipesc, dar la finalul cărți nu m-am declarat fascinată de poveste, sau povești. Și spun povești pentru că planurile prezentate sunt multiple și uneori a fost obositor să îmi dau seama în ce an se întâmpla acțiunea și în care etapă a poveștii sunt. Nu a fost o carte fluidă, dar mi-a plăcut subiectul și am apreciat complexitatea. Nu același lucru îl pot spune însă despre cartea Deliei Owens. M-a emoționat și am stat cu sufletul la gură pagină după pagină, până la ultimul rând. Am adorat Acolo unde cântă racii și am trecut prin fiecare stare prin care a trecut și Kya, protagonista acestei senzaționale scrieri. O recomand cu insistență deoarece chiar este „un roman de o frumusețe tulburătoare”, așa cum declară cei de la The New York Times Book Review.

Colecția Melania Lupu este colecția mea favorită, iar Melania, un personaj savuros pe care Rodica Ojog-Brașoveanu l-a creat cu o adevărată măiestrie, nu putea să nu fie personajul meu literar preferat. Primele 2 volume le-am citit mai demult, iar acum că am găsit și ultima carte din serie (neapărat cu același design, lucru pe care doar un adevărat cititor îl poate înțelege), m-am pus pe citit ultimele 4 volume. Nu am putut să las cărțile din mână și pe măsură ce mă apropiam de finalul ultimei cărți, îmi era tot mai greu știind că urmează să mă despart de femeia imaginată care m-a vrăjit irevocabil, dar și de simpaticul Mirciulică ce și-a avut și el un loc de cinste în fiecare volum. Deși nu am toate cărțile din colecția următoare pe care plănuiesc să o atac curând, cea cu maior Minerva Tutovan, sper ca anticariatele să-mi întindă o mână de ajutor. Recomand orice a scris inegalabila Rodica Ojog-Brașoveanu pentru că are un stil savuros și unic de a scrie, dar și pentru că este scriitoarea mea preferată.

Crimă prin mica publicitate nu cred că mai are nevoie de nicio descriere. Simplul fapt că la capătul stiloului a stat Rodica Ojog-Brașoveanu este tot ceea ce trebuie să știi. Pisica musafir, o carte ușurică dar deloc simplistă mi-a dat un moment binemeritat de respiro după atâtea crime și mistere. Este o carte balsam și o recomand pentru suflul calm pe care îl transmite.

Nu am fost niciodată o fană a poeziei și citesc destul de rar în versuri, însă iubesc să le citesc cu intonație atunci când le am în față. Recomand orice carte de Versuri scrisă de Ion Minulescu, având fiecare un fel tare frumos de-a povesti viața, cu toate aspectele ei. Poate ar fi bine să discuți cu cineva scrisă de Lori Gottlieb este una din cărțile recomandate de Diana la care nu părea că voi ajunge prea curând. La început mi-am spus că o voi începe și voi vedea eu când voi termina de lecturat cele 608 pagini, mai ales că nici citirile anterioare nu au fost mai scurte (recunosc, I like big books and I cannot lie), dar am citit-o mai repede decât m-am așteptat. Scrierea a curs foarte lin și am simțit că pe măsură ce înaintez, nu doar că descopăr tot mai profund personajele, dar încărcătura emoțională se intensifică. Mi-a plăcut foarte mult cartea lui Lori Gottlieb și abia aștept ecranizarea. Nu îmi fac speranțe uriașe, lucru pe care încerc să nu-l fac cu nicio ecranizare a unei cărți cu adevărat bune, dar aștept cu interes să văd seria televizată care o va avea pe Eva Longoria ca protagonistă. O recomand cu entuziasm oricui are nevoie de o gură de realitate sănătoasă și inteligent așternută în pagini.

În momentul de față citesc Bunica mi-a zis să-ți spun că-i pare rău de Fredrik Backman și am ajuns la pagina 293 din 474. L-am iubit pe Ove, iar acum o ador pe Elsa, dar și pe bunica tocmai pentru că aduce în jurul ei un haos comic și are un vocabular colorat care nu te lasă indiferent. Sunt convinsă că nu-mi voi schimba părerea în rău la finalul cărții, așa că o recomand pentru că povestește atât de frumos copilului năstrușnic din interiorul fiecăruia.

Iar pentru că citirile mele nu se vor opri aici, mai am câteva titluri pe listă, dar nu-mi promit nimic. Nici că le voi citi pe toate, nici că mă voi opri doar la ele.

Pentru că m-a convins povestea și coperta (+ văzută tot la Diana)
Pentru că m-a prins stilul și ador misterele (mai nou)
Pentru că mi-a fost recomandată de Kelsie, my awesome bo$$

Photo cover: Pixabay

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *