Type and press Enter.

29

Mai sunt doar câteva zeci de minute până la gongul lui 29 și nu-mi vine să cred cât de repede am trecut prin timp. Căci da, cred că noi trecem prin timp, nu invers. Noi suntem cei care îmbătrânim (sau devenim mai înțelepți, după cum ar susține mulți), noi galopăm zi de zi spre task-uri, joburi, meeting-uri, diverse locuri sau diverși oameni și tot noi uităm să mai punem frână pentru a ne bucura de peisajul pe lângă care trecem și pe care s-ar putea să nu-l mai vedem nicicând.

Mi-am pus multe, multe întrebări de o vreme încoace și deși mai am multe întrebări fără răspuns, am reușit să găsesc câteva dintre ele. Și mi-am propus ca de data aceasta să le împărtășesc cu tine prin prisma lui 28+1.

Acum un an am fost frecvent întrebată ce-mi doresc să primesc cu ocazia zilei mele de naștere. Și după multe răspunsuri de nu am nevoie de nimic, am găsit totuși răspunsul. Am aflat că Daniela, o dragă prietenă, se confrunta cu mari probleme de sănătate și avea nevoie de bani pentru a duce la bun sfârșit operațiile și tratamentele care eliminau cancerul din viața ei. Atunci mi-am dat cu adevărat seama că îmi doream din suflet ca 29 să o prindă pe Dani sănătoasă, alături de familia ei și tot sănătoasă să mă găsească și pe mine cu cei dragi ai mei. Din fericire azi mă bucur să știu că dorința mea s-a îndeplinit, iar asta mi-a dat curaj să îmi pun o altă dorință, de data aceasta infinit mai grea: să ne iubim unii pe alții.

Oricât am căutat, cu oricâți oameni am vorbit, Dumenzeul fiecăruia ne îndeamnă la dragoste. Noi în schimb ne lăsăm divizați de ură și punem frica proprie înaintea fericirii altora. Nu militez pentru legi, policiti sau partide, nu mă pun de partea nici unei religii. Militez pentru bunătate, pentru un dram de toleranță și pentru iubire între oameni, însă avem inima atât de încărcată de frici și de nesiguranțe încât orice lucru nou îl respingem fără drept de apel.

Dacă am învățat câteva lucruri în acești ani, atunci unul din ele este că felul în care reacționez la tot ceea ce se întâmplă în jurul meu este doar o reacție a ceea ce se află în mine. Când am ridicat pereți înalți în jurul meu, m-am trezit singură. Când am alergat cu inima la vedere am avut parte de tristețe.. Dar în același timp am învățat să iubesc, să zâmbesc la cele mai mărunte lucruri și să mă bucur de această viață prin care nu trecem decât o singură dată. De ce să fim egoiști când avem posibilitatea să fim toleranți? De ce să urâm cu atâta neclintire când putem să iubim? De ce fericirea mea să fie mai mare decât fericirea ta?

Mereu mi-am spus că orice text aș scrie, aș fi fericită să știu că măcar o persoană din cei care l-au citit își va pune o întrebare și poate va vedea lucrurile dintr-o nouă perspectivă. Și sper ca și acesta să iasă din bula celor ca mine și să ajungă și la cei care aruncă cuvinte grele la adresa altora. Și aici nu mă refer doar la ura aruncată comunității LGBT, ci mă refer și la ura față de colega de lucru, de vecinul de la 3 sau de un fost sau fostă.

Mama îmi spunea mereu că ura nu doar o simți la ceilalți, dar o și vezi pe fața lor. Și are dreptate, ura ne urâțește sufletul și înfățișarea. Nu doar că mi-aș dori să văd mai multă bucurie în jurul meu, dar vreau ca eu și copiii mei să trăim într-o lume înfrumusețată. Nu de fețe, ci de suflete. Dacă o singură întrebare ar fi să îți pui după citirea acestor rânduri, atunci aceasta ar fi: în ce lume vrei să trăiască copilul tău? Într-o lume a iubirii sau într-o lume a urii? Iar răspunsul îl vei putea influența mereu nu prin ceea ce spui, ci prin ceea ce faci zi de zi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *