Type and press Enter.

Oaza de tihnă din Viscri

Acest articol este un manifest. Nu împotriva pandemiei, autorităților, celor îmblânziți de scenarii negative sau a celor paralizați de frică. Acest articol este un manifest împotriva tuturor temerilor pe care creierul nostru le coace și pe care noi, cu ochii legați, le înghițim ca pe niște găluște nefierte, lipsite de orice savoare.

Nu mai este nicio surpriză că anul acesta a adus schimbări majore în mai toate domeniile vieților noastre. Călătoriile n-au fost evitate, iar planurile fiecăruia s-au reconfigurat la fel cum o face GPS-ul debusolat. Cu toate că vara lui 2020 nu arată la fel ca cea din planurile încropite la început de an, mi-am dat seama că am două opțiuni: fie stau cocoțată în vârful patului și bombănesc supărată pe viață, soartă, văzduh sau pandemie că mi-au stricat ploile, fie schimb macazul gândirii și o iau pe rute mioritice care să-mi descopere locuri nebănuit de frumoase.

Am auzit în jurul meu oameni cărora le este încă frică să iasă din casă pentru simple cumpărături. Am auzit în jurul meu oameni care cred că totul este la mâna unor sus-puși, iar presa, televiziunile și companiile de telefonie mobilă uneltesc inimaginabile scenarii. Nu judec, doar invit la introspecție și la exercițiul simplu al gândirii. Nu spun că perioada aceasta este ușoară pentru toată lumea și nu consider că ne încearcă aceleași stări. Nu avem situații identice, experiențe leite și un parcurs în oglindă, dar avem cu toții opțiuni, iar ce alegem să vedem și cum ne planificăm viața în ciuda obstacolelor ține doar de noi.

Săptămâna trecută am ajuns la Viscri, un loc pe care îl aveam în minte de vreo 3 ani încoace, cam de când am aflat de Săptămâna Haferland. Totuși, până anul acesta l-am pus pe lista de așteptare fiindu-mi alte locuri mai îndepărtate cumva mult mai la îndemână.

În contextul actual am simțit nevoia să fim doar noi doi și să ne reîncărcăm bateriile într-un loc în care mustea liniștea, tihna și natura. Cu câteva săptămâni în urmă am luat opțiunile la rând, iar Viscri 125 a fost locul care mi-a dat un brânci virtual. Vinerea trecută ne-am înființat într-un sat cu case multicolore și ne-am lăsat furați de peisaj.

Pentru cei care știu prea puține despre Viscri, merită menționat faptul că Biserica evanghelică fortificată din sat este înscrisă în patrimoniul mondial UNESCO. Construită în secolul XIII pe baza unei bazilici romane ce datează din secolul XII, împreună cu alte câteva case din sat, a fost apoi renovată de către fundația Mihai Eminescu Trust care este patronată de Prințul Charles de Wales. Doar alte 6 sate din Transilvania mai sunt incluse în patrimoniul UNESCO datorită bisericilor fortificate pe care le găzduiesc, iar cea din Viscri este o minunăție care m-a transportat într-un alt timp.

Cazarea la Viscri 125 a fost fără cusur, deși prima remarcă după uluirile verbale la intrarea în cameră a fost: unde este televizorul? Deși mă pot lipsi de televizor oricând, m-am obișnuit să fie acolo pentru un episod din Friends pe Netflix, la poftă mai mult decât la nevoie.

Camera, cu mobilier vechi din lemn masiv, cu cearșafuri albe ca norii pufoși și cu preșuri colorate mi-au dat de înțeles că am pășit într-un alt timp. În spatele curții, vechiul hambar a fost reconstruit, păstrându-se bârnele și grinzile originale, iar cuptorul din mijlocul hambarului oferă actualului loc de luat masa un aer de primăvară răcoroasă sau toamnă proaspăt începută. Mi-au plăcut detaliile pe care le poți vedea cu ochiul liber în lutul cuptorului, în pardoseala sau balustrada care te urcă la etaj și-ți descoperă privirii un loc de relaxare, cu două fotolii regești, multe cărți și o canapea confortabilă ce privește spre un televizor prea puțin utilizat.

Mâncarea din Viscri pe care am savurat-o are gust de tarhon, acesta fiind unul dintre ingredientele nelipsite ale bucătăriei săsești. Un lucru pe care l-am apreciat când a venit vorba de bucătărit este strict legat de opțiuni. Sau mai corect spun, de lipsa lor. Atât unde am fost cazați, cât și la Viscri 38 unde am mai prins o masă liberă neavând rezervare în prealabil, opțiunile au fost singulare când venea vorba de masa de dimineață, de prânz sau de seară. Nu există un meniu à la carte de unde să comanzi din zeci de opțiuni, ci există doar o masă completă: felul 1, felul 2 și desertul. Meniul prânzului sau cinei diferă de la o zi la alta, lucru care dă diversitatea meselor. Ce se elimină în acest fel de-a pregăti mesele fiecărei zile este risipa de mâncare. Și dacă nu ai o restricție precisă la anumite ingrediente, lucru de care ești întrebat automat când îți faci rezervarea, atunci elementul surprizei va fi unul delicios și binevenit.

Pașii noștri au acoperit grădina din spatele casei, ne-am pierdut pentru o vreme în leagănul hamacelor și am luat-o spre pădure. Am pornit-o apoi pe drumul din sat spre centrul Viscriului, am luat la smotocit toate pisicile care ne-au ieșit în cale și am pozat fiecare casă colorată. Când am ajuns la Biserica Fortificată ne-am plimbat de jur împrejurul ei și am intrat în curte ca să descoperim nu doar biserica, ci muzeul care conține costume tradiționale locale, broderii, un război de țesut, cât și o expoziție de lungă durată cu cahle pentru sobe și șemineuri marca Teracota Mediaș, companie fondată acum 114 ani.

Urcând mai departe în turn am admirat verdele care se întindea în fața ochilor și am fost trasă în chip fiind încercată de o stare ușor contemplativă.

Sâmbătă dimineața am savurat un mic dejun copios, cu 7 feluri de brânzeturi, mezeluri locale, roșii crescute în sera din grădină și am sorbit o cafea la ibric care ne-a dat zvâcul necesar pentru ce urma. Am luat apoi drumul nebătut dimprejurul Viscriului nu oricum, ci călare. După o vizită pe Transylvania on Horsebach și o rezervare în prealabil ne-am înființat la grajdurile de la capătul satului, iar după ce ne-am împrietenit cu caii care ne-au fost încredințați, Tara și Mister, au luat-o la trap spre colinele dimprejur. A fost o experiență care ne-a dat ușoare palpitații de teamă, dar care s-a terminat cu o imensă satisfacție sufletească (și cu febră musculară în părți dorsale). La drumul de întoarcere ne-am entuziasmat de această experiență trăită și ne-am pus în gând să o retrăim cu prima ocazie ivită.

Pașii ne-au dus pe străduța din susul grădiniței și la poarta unei case albastre tronau tricoturi, șosete, papuci împâsliți și ochii mi-au căzut pe un cardigan tricotat. Când l-am întors și am văzut modelul de pe spate, am știut că al meu este. Doamna a vrut să mi-l pună într-o plasă, dar fiind mai răcoare am decretat că rămâne pe mine. Chiar dacă aveam mereu o afinitate pentru lucrurile hand-made, n-am stat să îmi analizez atât de atent opțiunile cum am făcut-o în lunile actuale de pandemie. Acum aleg conștient tot mai multe branduri locale, cumpăr mai des de la micii producători și lucrul acesta mă face într-un fel, nebănuit, mult mai fericită. Dacă vei ajunge la Viscri (sau în orice alt loc din țară) te îndemn să îți îndrepți atenția spre oferta pe care o oferă localnicii satului, s-ar putea să găsești adevărate comori.

De la prima vizită pe site-ul viscri125.ro m-a extaziat poza cu ciubărul existent și după plimbările din sat și călăritul din zori, am încheiat seara cu o sesiune de relaxare la ciubărul cu jetul de apă și saună. Deși ciubărul cu apă rece ca gheața nu m-a convins din prima să-l testez, mi-am luat inima în dinți și m-am cufundat în el la fiecare ieșire din saună. Am savurat relaxarea cu fiecare por cât am stat la înmuiat, iar după un pahar de vin și o căruță de povești, ne-am retras la un somn binemeritat mult după miezul nopții.

Mi-a fost clar pe când îmi strângeam bagajul că ne vom reîntoarce cândva la Viscri și că prea scurtă a fost șederea noastră într-un sat atât de pitoresc și colorat. Ne-am luat la revedere de la gazdele care s-au asigurat că nu ne lipsește nimic pe durata șederii noastre și ne-au îmbiat cu vorbe tare dulci:

-Să mai veniți pe la noi, vă așteptăm cu mare drag!

Viscri, ești o oază de liniște într-o lume nebună, mi-ai picat cu tronc, iar astfel de iubiri rămân pe veci!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *